Fragmente

                                                                                                                                             26.12.2011 (2:45)
ma tot gandesc de ceva vreme la care ar fi cel mai dureros lucru pe care fiinta mea l-ar putea purta si cred ca am gasit raspunsul...
asta seara ,in drumul meu spre servici,am trecut printr-un loc al durerii,un loc in care viata sta atarnata intr-un fir de ATA,un fir la al carui capat e Dumnezeu.Un tragic accident in care echipajele de pe ambulanta incercau din rasputeri sa se lupte cu voia LUI.
Am inteles un singur lucru peste care fiinta umana paseste cel mai greu si peste care nu poti trece fara ca la capatul celalat al atei sa stea DUMNEZEU.
Privind in urma,privind la luptele si trairile mele,la vise si esecuri,am inteles ca cel mai dureros lucru in viata este despartirea de cei pe care ii iubesti,de cei in mijlocul carora Dumnezeu a hotarat sa te puna.
Ori cat de mult ar gresi copilul tau,ori cat de rai si diabolici ar fi parintii tai,ori cat de ratata ti-sar parea viata ta,exista mereu in sufletul tau loc pentru iertarea tuturor lucrurilor cu care iti greseste copilul tau,exista mereu iertare in fiinta ta pt greselile parintilor tai,dar ce nu exista in tine e puterea de ai intoarce inapoi.Nu cred ca exista o durere cu care sa compari plecarea lor de langa tine,plecare pe care indiferet cat ai plange si te-ai bate cu pumnii in piept,nu o poti opri si nu poti face nimic sa o eviti.
Ce e viata?,si ce putere avem noi asupra ei?
ma tot gandesc de ce ii dat omului sa sufere,de ce parca totul nu mai are sfarsit si orice ai face,parca nu face altceva decat sa iti grabeasca venirea durerii peste tine.
o Tata! in Tine si prin tine incerc sa vad lucrurile roz si doar prin Tine reusesc sa nu imi pierd ultima sclipire a sperantei din sufletul meu.
am cautat mereu sa Te cunosc mai mult,dar nu am reusit niciodata sa Te inteleg la maxim,nu am reusit niciodata sa pot spune ca Te cunosc si nu am reusit sa spun ca inteleg fiecare lucru pe care sau la care ma faci partas.
imi umbla prin minte diferite segvente din copilarie,secvente cu oameni pe care Tu i-ai asezat ca scut in jurul meu si prin care ai lucrat la viata mea,dar cand toate parca capatau sens,tot Tu ai hotarat sa ii iei,de ce?
Imi amintesc felul in care lucrai prin bunica mea,era singura persoana la vremea aceea de care eram legat si care iubea neconditionat,dar ai luat-o si nu am inteles dece.
apoi mi-ai dat alte persoane si cand parca totul parea sa fie bine,le-ai luat si pe ele,de ce?
mii frica sa mai pasesc prin viata,mii frica sa ma apropii de cineva,sa am prieteni,mii frica ca prin asta le pot semna sentinta la moarte si toate astea pt ca nu pot intelege si accepta despartirea.
si cum toate astea nu ar fi fost deajuns,ma lasi sa ma cufund tot mai mult in sentimentul si lagarul iubirii imposibile si nici asta nu inteleg de ce.
Sa fie viata doar suspine?sa nu existe fericire cu adevarat?sau asa ai hotarat Tu destinul meu,un destin plin de cioburi de sticla si lipsit de lumina.Nu inteleg nimic,nimic din ce se numeste dragoste,nimic din ce se numeste implinire si astea pt ca nu Te inteleg pe deplin.
ma tot intreb daca e gresit sa iubesti,daca e gresit sa lasi sursurul si fiorul ce iti strabate inima si fiinta sa prinda aripi in viata ta,ma intreb si iar ma intreb, pt ca nu inteleg nimic.
Dece exista acest sentiment daca in urma lui lasa atata durere,atata amaraciune,de ce?
Smulge-mi din mine totul,i-ami tot ceea ce sant,taraste-ma prin cele mai crancene stanci,dar lasa-ma sa iubesc si sa fiu langa iubire,nu imi stinge niciodata acest sentiment chiar daca niciodata nu voi fi langa ...
stiu ca pt mine acest sentiment care da sursur vietii,imi v-a aduce numai suferinta,stiu si totusi parca nu imi doresc sa raman fara el si asta pt ca fara el viata mea nu ar mai exista,asi fi o leguma,nu asi mai vedea scopul vietii si asi prefera sa pasesc pe celalalt taram.
desi nu am nimic de castigat pt ca las sa imi strabata fiinta acest nevinovat sentiment care imi aduce numai durere,prefer sa ramana ca semnatura a scopului pt care M-ai ai zile pt mine,si deaceea te rog inca odata nu imi lua niciodata Dragostea,pt ca atunci am sa mor de dorul Ei...
imi strabate prin minte imaginea de la acest accident,o imagine in care un om era pe o targa si cei de la SMURD luptau pt viata lui.m-am pus in locul lui si m-am intrebat daca ar fi ceva pt care asi lupta pt viata de aici si cautand acest raspuns am dat peste asta.
e o imagine in care viata mea ar sta pe muchie de cutit,sant in coma de ultimul grad,si daca e ceva care ma mai tine in viata,ar fi aparatele care ar astepta o simpla semnatura a celor care  au puterea de a hotara in locul meu atunci,si totusi vocea ei m-ar face sa lupt si indiferent de toate sa vreau sa cer din Mana TA sansa de a fi langa ea.E tot ce imi doresc,chiar daca ar fi impotriva voii Tale,acest sentiment si sursur nu se v-a stinge niciodata,chiar daca ar trebui sa platesc cu viata pt o clipa alaturi de ea...
IARTA-MA Tata,dar e tot ce ma tine


27.12.2011

dinou la servici si dinou pus pe ganduri
unul din clientii fideli m-a intrebat direct,uitantu-se la mine cu o privire banuitoare
"ce confesiune ai?" 
 stiam despre el ca face parte dintr-o familie cu cunostinte puternice despre ce inseamna Dumnezeu si viata implinita prin Sangele LUI,dar trairile lui si felul in care isi alege sa isi urmeze viata m-a pus putin pe ganduri desi nu sant vrednic sa zic ceva despre asta,dar nu am intrat niciodata cu el in discutii pt ca ce stiam nu stiam de la el ci de la un prieten comun.
intrebarea lui m-a rascolit putin pt ca raspunsul ce urma sa il dau lasa de dorit in viata mea si mi-a fost aproape imposibil sa spun ca sant crestin:(.
intr-un final i-am spus,si urmatoarea lovitura nu a intarziat sa apara :(
"stiam ... pt ca esti diferit de toti operatorii, ai un alt fel de comportament,vorbesti altfel si ai si cunostinte despre ce inseamna asta"
m-am uitat la el si i-am spus: "ma bucur ca se vede asta desi eu nu o vad,macar cei din jur vad asta"
m-a pus pe ganduri si nu pot decat sa spun ca tot ce a vazut el e meritul LUI si nu am nimic eu pus in asta,e tot ce El a lasat sa se vada tot din EL si nimic din mine.
nu merit nimic pt ca nu sant nimic fara El si daca se vede ceva diferit la mine e ceea ce El a hotarat sa se vada pt Slava LUI
Iti multumesc TATA ca desi nu sant vrednic sa Te privesc,totusi Tu faci din mine lucruri pe care cei din jur le considera diferite


19.01.2012




Iar la servici...
Stau si ma gandesc tot mai mult la tot cei in jur si la cat de mult s-a degradat ceea ce Dumnezeu a  creat cu atata exactitate,cu atata Dragoste si cu atata pasiune.Merg pe strada si nu vad decat oameni care pasesc spre ceva ce nici ei nu stiu ce inseamna,spre ceva ce pt ei e cool dar defapt e inceputul pustiirii sufletului lor.Uitandu-ma la ei ma intreb daca nu cumva si eu,prin trairile mele,ma indrept spre acelasi loc cu ei.Atat de mult a distrus Satan aceasta creatie incat pasii tai pe acest pamant tind sa se indrepte tot mai mult spre abis,spre ceea ce carnea noastra numeste placere,spre ceea ce fiinta noastra a ajuns sa creada ca e bine si uite asa ajungem sa calcam pe un drum deviat crezand ca totul e ok.Tu ai facut omul si Tu i-ai dat suflarea,iar el iti intoarce spatele,crezand ca el e stapanul.Stau si ma gandesc ce ar fi viata daca Tu ai clipi o secunda,daca Tu ti-ai intoarce spatele o clipa.Ar fi deajuns ca totul sa dispara,ca totul sa se darame.Privesc in mine si ma cutremur,sant cel care a striga cat il tinea gura "RASTIGNESTEL",privind ma adanc nu vad in mine decat un sultas care iti brazda Trupul cu bice,razand de tine si scuipandu-te pt ca Tu incercai sa imi spui ca esti IMPARAT,sant cel ce a luat ciocanul si a inceput sa bata cuie-n palma ta,sant cel ce cu zambetul pe buze si plin de mine am bagat cat am putut de tare sulita in coasta Ta,sant cel ce am aruncat zarurile pt camasa Ta,iar Tu in loc sa Clipesti o secunda,ai ridicat pivirea spre Cer,si cu ultimile Tale forte,implorai Divinul sa ma ierte.DE CE?
Nu merit asta si nu o voi merita niciodata,dar Tu ai ales sa sa oferi si aceasta sansa.Oare asi putea intelege vreodata care este limita Dragostei Tale?exista o limita?
Acasa,langa Tine,te voi privi in Ochi ca sa inteleg unde e limita cu care ne iubesti,pana unde vei merge langa mine si unde vei spune ca Te opresti.Trudit,sleit parca tot mai mult de putere,ma aplec in fata Ta si te rog sa nu pleci nici o clipa de langa mine,pt ca sufletul meu ar pierde si ultima speranta ca v-a putea lupta mai departe.Nu imi imaginez o viata fara Tine si deaceea te rog Opreste-te langa mine